Să ne reamintim cine a ridicat Literatura română (Prima parte)


Să ne reamintim cine a ridicat Literatura română
(Prima parte)

Literatura română a fost ridicată pe cele mai înalte culmi de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir.
Grigore Ureche fiind primul cronicar care a scris în limba țării. Ideile sale politice sunt acelea ale marii boierimi iubirea de țară și dorința de a o vedea independentă se vede la tot pasul în paginile cronicii. Admirația lui Grigore Ureche pentru Ștefan cel mare care îi consacră un mare număr de pagini în cronica sa.
Unul dintre cei mai mari cărturari români din prima jumătate a secolului XVII este cronicarul Grigore Ureche. Istoricul şi scriitorul Grigore Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română „Letopiseţul Ţării Moldovei”. Această cronică se deosebeşte în mai multe privinţe de cele scrise în secolele XV-XVI. În primul rînd „Letopiseţul Ţării Moldovei” este scris nu în limba slavonă, ci în limba română, pentru prima dată în istoria cronografiei ţării. În al doilea rînd, spre deosebire de letopiseţele slavo-moldoveneşti din secolele XV-XVI, cronica lui Grigore Ureche nu a fost scrisă la comandă, ci din proprie iniţiativă. În al treilea rînd, „Letopiseţul Ţării Moldovei” nu mai era scris de un prelat bisericesc, cum se făcuse de atîtea ori pînă atunci, ci de o persoană laică, reprezentantă a marii boierimi, cu înaltă funcţie în aparatul de stat al Moldovei.
Grigore Ureche se trăgea dintr-o veche familie boierească. Și-a făcut studiile în Polonia, o țară cu bogate tradiții culturale și cărturărești, la Lvov a venit în contact cu ideile umanismului, acordă o mare importanță rolului în dezvoltarea istoriei.
Ajuns la maturitate, Grigore Ureche a devenit o personalitate cu o rară cultură umanitară, cu un vast orizont cărturăresc pentru timpul său, cunoscînd în afară de limba maternă, limbile latină, poloneză, slavă veche. După mai mulţi ani de studii şi şedere în Polonia, tînărul Grigore Ureche se întoarce în patrie către 1617, unde se află mai mulţi ani în umbră. Abia în 1627 Grigore Ureche devine al treilea logofăt, pomenindu-se astfel în anturajul apropiat al domnilor Moldovei. Ajunge apoi în cele mai înalte dregătorii de stat, între care şi în cea de mare vornic al Ţării de Jos pe timpul domniei lui Vasile Lupu (cu începere din 1643), funcţie pe care o deţine pînă la sfîrşitul vieţii.
Scrierile lui Grigore Ureche are un caracter sobru și concis aproape numai la faptele domnitorului.

Miron Costin

Ca scriitor și mai învățat Miron Costin este mai „cult” decât Grigore Ureche învățând tot în Polonia la un colegiu din localitatea Bar. Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala sa operă este „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin.
George Călinescu spunea în „Istoria literaturii române” : „Miron Costin observă sistematic, compune, și ceea ce iese de sub până lui, mult mai puțin spontan, este rodul unei arte”. Miron Costin dezbate o problemă foarte importantă, aceea de a demonstra latinitatea poporului nostru și a înlătura anumite calomnii venite din partea Simion Dascălul în ” De neamul moldovenilor”. Cronicarul caută ținută demnă, intelectuală de stârpirea vibrației izvorâtă din patriotism acoperită într-o expunere de a convinge prin justețea argumentării împrumutând din sintaxa latină punerea verbului din principală la sfârșit. Cronicarul realizează ceea ce își propune.
Miron Costin mai spune câte o vorbă memorabilă cu caracter înalt.
” Să aibi vreme și cu cetitul cărților a face iscusită zăbava, care nu este alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului, zăbava, decât cetitul cărților”.
Din scripturi ” agonism nemuritorii nume”; „Cercați scripturile. Scriptura departe lucru de ochii noștri, ne învață cu acele trecute vremi, să pricepem cele viitoare”.
Ion Neculce

Raportul stilistic, în fragmentele lui Ion Neculce, din ” O să mă de cuvinte” sunt instantanee epice, schițe și nuvele în raccourci, de o mare conciziune. Romanticii din secolul trecut, Negruzzi, Bolintineanu, Alecsandri i-au reluat și dezvoltat în spiritul pașoptistă al epocii.
Neculce apare ca primul nostru culegător de folclor, numai al unui anumit soi de folclor, ce ține de legenda istorică. Stilul firesc apropiat de cel popular, conținut epic al cronicii, cât și al legendelor au constituit un izvor bogat de inspirație al literaturii noastre.

Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir s-a afirmat că scriitor, geograf, filozof, teolog, lingvist, folclorist, etnolog și om politic. Creația este diversă de la studiile de logică la literatură de ficțiune.
Lucian Blaga spunea că este: ” Personalitatea enciclopedică, ” Inorogul alb” al gândirii românești”.
Un loc important ocupă în opera lui lui Dimitrie Cantemir ” Hronicul vechime a romano-moldo-vlahilor” lucrare redactată între anii 1719-1722.
Cantemir era concentrat asupra operelor sale de anvergură, dedicate Imperiului Otoman și nației sale. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne ” Descrierea Moldoveni ( Descriptio Moldaviae)” redactată în limba latină și publicată în 1916, la cererea Academiei de Științe din Berlin, condusă de prestigiosul G.W. Leibniz, fondatorul și primul ei președinte.
În 1895 a fost publicată, întâia oară în limba națională, spiritualitatea românească redobândind, abia după un secol de la moartea autorului.
Scrierea să cea mai modernă ” Hronicul vechime” este ultima să scriere și cea mai erudită, tratează critic și sistematic, istoria românilor de la originile sale privind cronologic evenimentele.
George Cälinescu spunea: ” Voievod luminat, ambițios și blazat, om de litere și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop. Iubitor de Moldova lui după care tânjește”.
Cronicile realizează imaginile scrise a istoriei noastre. S-au scris cronici în toate provinciile românești, dar cele mai valoroase sunt ale cronicarilor moldoveni și munteni.

Vă urma

Anunțuri

Un comentariu la “Să ne reamintim cine a ridicat Literatura română (Prima parte)

  1. Pingback: Să ne reamintim cine a ridicat Literatura română (Prima parte) | lenus

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s