Piesă de Teatru autor Viorica Gusbeth


Piesă de Teatru

Actul l

Scena 1
Într-o seară, la sfârșit de luna mai, în ajunul Sf, Constantin și Elena. O seară minunată. Aerul, parfumat cu miros de liliac de la tufele de liliac ce împânzesc orașul.
Se păstra de câteva generații ca în ajun de sărbători onomastice, profesorilor dragi să li se facă serenadă .Acum elevii clasei a ix-a a căror diriginte cu pronume Constantin și născut în 20 mai precum și dragei lor profesoare de geografie, Elena îi pregătesc serenada.
Se zărește o casă, luminată. Pe stradă, în apropierea case, un grup de tineri.
Se aud voci. Sunt câțiva elevei ai liceului din orășel, elevi externi așadar încă cu mica libertate de a folosi timpul fără a fi impus de normele internatului.

Lia: (O puştoaică de 16 ani, mică grăsuță, brunețică, evreică drăgălașă.)

– Am emoții. Repetăm înainte de a ajunge sub fereastra dirigintelui ? Hai, începem cu romanța Liliacul !

-Viorica: ( O puștoaică de 16 ani, colegă de clasă, înăltuță ,subțirică, cu pretenții de poetă…) – Ba nu, să cântăm romanța, Sara pe deal ,, Știți cât iubește domnul diriginte această melodie !

-Herbert:
( Puștan, de 17 ani, roșcovan, pistruiat, coleg de clasă inteligent și cu dorința de a se impune, neamț )

– Taceți odată ?, dacă m-ai trăncăniți mult, noi plecăm și vă lăsăm pe voi gâștelor,singure
– Lăcrămioara
(colegă de clasă, 16 ani, drăguță, vioaie, poartă ochelari.)

Vă dau tonul la romanța ,, Liliacul,, hai, unu, doi, trei, și..

Se adună sub fereastra luminată. Tușesc încet, bombăne câte unul, apoi o melodie timidă la început, crește în intensitate, E atât de minunată seara aceasta de mai!

Au cântat romanța Liliacul, apoi melodia îndrăgită de domnul diriginte ,, Sara pe deal,,
– Herberth:
– Cântăm, la mulți ani , apoi o tulim că ne prinde domnul diriginte ( Încet , spre colegi, spunându- -le)

Apare dirigintele lângă grup, în timp ce ei cântă urarea. (bărbat tânăr, în jur de 35 ani, înalt, păr șaten, solid.)
-Dirigintele:
– Vă mulțumesc, copii, poftiți în casă !
Scena 2

O cameră înaltă, modestă, mobilă puțină. În mijloc o masă pe care sunt așezate pahare, farfurioare.

Un tort, frumos ornat cu frișcă. Două carafe cu suc poate de zmeură, după miros și culoare.
– Angelica: (soția dirigintelui, tânără, poate 26-27 ani, frumoasă, fină, păr blon revărsat pe umeri )

– Ați cântat minunat ! Ați făcut repetiții cu profesorul de muzică ?

Nicu :
( coleg de clasă, brunețel, slăbuț, 16 ani, cu un semn drăguț pe obraz)
– nu, nu am avut timp de repetiții doamna profesoară, am exersat noi puțin la colega noastră, Mariana, acasă.
Angelica:
– Da, dragii mei, a fost frumos ! Luați loc vă rog, aici în jurul mesei la o felie de tort și un pahar de suc de smeură.

Se așează cu toții. Sunt patru scaune cu spătar, restul sunt scaune de bucătărie și chiar o mică băncuță.
Cuplul de profesori e tânăr. Sunt căsătoriți de trei ani , cu posibilități modeste. Stau în chirie și se descurcă cum se poate.

-Lăcrămioara: (se scoală în picioare)

– Domnule diriginte, clasei a IX-a, vă urează de ziua dumneavoastră, La mulți ani, Vă mulțumim că ne sunteți diriginte, promitem să ne dăm silința să fim cât se poate de conștiincioși.Primiți din partea clasei acest cadou.

Se așează tulburată și emoționată. A vorbit clar cu accent plăcut.
-Dirigintele: –
– Vă mulțumesc, dragi elevi. Am crezut că nu o să veniți în acest an. După necazurile ce le-ați avut în celălalt an, în ședința de UTC. La doamna profesoară Georgian ați fost ?
Lia:
Nu, nu am fost. Am trecut pe lângă casa doamnei profesoare, dar nu era lumină.. . Credeți că este acasă ?

Dirigintele:

– Cred că sunt acasă. L-am văzut pe părintele Georgian pe la ora șase în curte ,dar vă sfătuiesc
să nu intrați dacă ferestrele de la stradă nu sunt luminate.S-ar putea să aibă necazuri , eu îmi serbez și ziua de naștere astfel că este justificată serenada voastră.
Hai, copii gustați tortul făcut de soția mea special pentru acest eveniment, frrișca e proaspătă eu am bătut-o. Lia:
– E foarte bun, doamna profesoară . faceți torturi grozave.
Stau toți cuminți savurând felia de tort.
Herberth:
– domnule diriginte îmi permiteți să vă întreb ceva ?

– Dirigintele::

– Da, Herberth întreabă-mă dacă tu consideri că este o întrebare pertinentă.

– Herberth:
Se aude în școală că vreți să ne părăsiți. Plecați la altă școală, în altă localitate?
Angelica::

– Herberth, dar ție nu-ți prea place literatura. Teza din trimestrul II, am aflat eu( zâmbește )nu te face să-ți dorești alt profesor la materia limba română ? Mai puțin sever.

– Herberth:
– Doamna profesoară, eu sunt de naționalitate germană,am făcut clasele primare la secția germană,De aceea îmi este greu la literatura română, dar asta nu are nimic de a face cu dorința mea ca domnul diriginte să nu ne părăsească.
Angelica:
– şi care îți este dorinţa, Herberth ?

Herberth:
– Să nu ne părăsiți ! Dacă nu erați dumneavoastră domnule diriginte eu nu aș fi putut urma liceul. Numai dumneavoastră ați reușit să-l lămuriți pe tatăl meu.să mă lase la școală
– Angelica:
– Dar acum e în regulă, da ? S-a rezolvat cu părinții ?
– Nicu:.

– Nu are necazuri, dar are mult de lucru acasă.
– Lia:
– Domnule diriginte, pe mine mă mai ascultaţi la română săptămâna viitoare ?
Dirigintele:
– Dar bine, dragii meii, voi doriți să discutăm despre școală sau despre seara aceasta frumoasă de mai ?

Elevii își pleacă capetele în farfurioare, rușinați. Angelica îi îndeamnă să își toarne suc.
– Dirigintele:
– La mulți ani copii vă urez și eu, succes la învățătură și vă mulțumesc pentru frumosul gest. Melodiile cântate m-au fermecat. Glasurile voastre tinere mi-au trezit și mie amintiri frumoase.

– Hai să ciocnim câte un pahar de suc de smeură. Anul viitor sunteți aproape de majorat poate ciocnim un pahar de șampanie.
.
Sunt veseli, relaxați, fericiți.

– Lăcrămioara::
– Domnule diriginte, aș dori să vă spun ceva numai dumneavoastră .
Angelica:

– Intrați în dormitor, fetița doarme. Sau în bucătărie.

Dirigintele:
– Nu, Lăcrămioara, dacă nu este ceva foarte urgent,lăsăm pentru mâine.Voi veni în pauza de la ora zece și vom discuta.
– Lăcrămioara: (tristă).
– Da, e bine și mâine. Își scoate din buzunar o mică batistă și își șterge ochelarii.

-Mariana:
( cu codițe și pistrui pe față, solidă, alură sportivă)
Eu, am terminat. Nu credeți dragi colegi că este timpul să ne ridicăm ? E târziu și mă așteaptă acasă părinții. Ei vor să plece la bunica că mîine e și ziua ei, Elena,Eu rămân cu frățiorii acasă.

Adolescenții încep să se ridice de la masă, dar Angelica îi oprește.

-Angelica:
Vă rog să stați jos, dragii mei. Am pentru voi o surpriză !

Se întoarce de la bucătărie cu o tavă.

Tinerii, în cor:
– O !! Îngheţată !
-Angelica:
– da, înghețată de vanilie ! Știam că o să vă placă.

-Viorica: (lacomă)
– O ce bună e ! Dar să vedeți mâine ce gât o să am !

-Lia:
– Nu cred, e destul de cald de ce să te îmbolnăvești ?
-Angelica:
– nu vă faceți griji. Vă dau dulceață de trandafir un adevărat medicament pentru gât, așa că nu se va îmbolnăvi nici unul .

-Mariana::
– Eu nu am nimic, niciodată. Pot mânca și un castron întreg!

– Angelica::

– Eu vă servesc doar câte o cupă la fiecare, atât am! (zâmbește)

– Dirigintele:

– Așadar, dragii mei elevi, mâine ne vedem la ora de dirigenție.Nu avem mâine limba română.
-Eduard::
(mic de statură, slab, gât lung, necăjit, orfan de tată, polonez)
– Ne-ați promis domnule diriginte că ne vorbiți despre cimitirul evreesc din oraș, care se știe este foarte vechi.

-Dirigintele:
– Acesta nu este subiect pentru oră de dirigenție, despre asta vom discuta cu altă ocazie.
-Nicu:
– Îl rugăm pe domnul profesor de istorie să ne vorbească despre acest subiect.
– Dirigintele::
Da, foarte bine ! Pentru mâine, tema discuției va fi surpriză, bine ?
-Tinerii în cor::
– Bine ! Noapte bună !

Părăsesc locuința veseli, fericiți, gălăgioși.
Scena 3

Adolescenții se îndreaptă spre locuința profesoarei lor dragi, doamna Georgian Elena.

– Nicu:
Ei, pâs ! hai să vedem în curte, poate e lumină în camere .
-Eduard::
– Nu cred. Eu trec deseori pe strada aceasta, seara. Ei aici stau în camerele de la stradă.

– Nicu
– Să intrăm în curte să vedem.

Viorica:
– Ce facem, cântăm aceleași melodii ?

Lia::
– Deocamdată, nu vezi ? nu avem unde cânta !

Herberth:
– Rămâneţi aici, intru eu în curte să văd dacă e lumină.

(iese din curte )
– Nu-i nimic , e liniște , poate au plecat la fiul lor.

Viorica:
– Ei știu că noi venim, e al treilea an de când îi facem serenadă. S-o fi întâmplat ceva.
Poate doamna profesoară este bolnavă.
Lia:
Cum să fie bolnavă, doar ieri a avut oră la clasa paralelă, am văzut-o eu. .
Herberth:
– Hai să plecăm acasă, ne ajunge . Eu am de rezolvat problema la geometrie.
– Nicu: Eu am de învățat la biologie.

-Mariana:
– – Nu vin mâine la școală, Ai mei nu sunt acasă.
Eduard:
– Eu mă cert cu mama,mi-a lăsat să fac curat în beci iar eu nu am avut chef și mă ceartă când vine acasă. .
-Mariana:
– Ei și ție îți este teamă de mama ? Nu cred !

Eduard:
– De unde știi tu, grăsano ?

Mariana:
– Eu grăsană ? Eu am, uite aici, muşchi ! Și dacă mă înfurii te bat!
Nicu:
– Lăsați prostiile. Cum v-a plăcut la domnul diriginte ?
Lia:
– Nicule, mă conduci acasă ?E foarte întuneric pe strada mea și îmi este frică. Eduard:
– Vin și eu cu tine, Nicule, apoi o conducem pe Viorica, doar câteva străzi m-ai avem de mers..
Lia:
– V-a plăcut la domnul diriginte, nu-i așa ?
Mariana;
– Înghețata a fost grozavă !

-Lăcrămioara ::
Îți este gândul doar la mâncare, Mariana !

– Mariana:
– Și ce dacă ! Să fiu ca tine cu gândul doar la lecții !
..
. Phui!… mi-e silă la mate… mâine la geometrie sunt bâtă, de aia nici nu vin la școală. .
– Viorica:

– Cea mai tristă zi pentru mine este aceea zi în care nu am româna. Doar la ora de literatură sunt fericită

– Herberh:
– iar eu sunt fericit când nu am româna. Hai, fizică, chimie, mate, astea da, materii serioase.
– Lăcrămioara :
– Hai, lăsați-o naibii de școală că nu am chef în seara asta!
– Mariana:
– A vorbit tocilara ! ( Lăcrămioara se uită supărată la ea )
– Viorica:
– – Priviți luna, ne zâmbește !
-Herberth:
– Iar cu prostiile și visele tale. Acuşi ne trântești o poezie !
Viorica:
– Dar e o seară plină de poezie , dar voi cu vocile voastre răutăcioase nici nu observați.
Lăcrămioara, ce doreai să-i spui domnului diriginte ? Era ceva atât de urgent ?

– Lăcrămioara:

Ieri,la școală, am fost chemată după ce am terminat orele la doamna profesoară de economie politică.

– Nicu:
– a scârba aia ? ce a vrut de la tine ?

Herberth:
– Nu vorbiți așa , e o profă periculoasă și nu uitați, directorul e soțul scorpiei.

-Viorica:
Ai dreptate , e foarte rea. Și, Lăcrămioara ? Ce a vrut de la tine ?
– Lăcrămioara :

– A dorit să ne amintească, să nu uităm să venim să facem serenada !

– Nicu:
– Ea, a spus asta ? Oare ce urmărește?
– Hai să plecăm, gata cu vorba. Fiecare la casa lui.Să o conducem pe Lia și Viorica, Eduard!

– Mariana::care se îndepărtează prima …

– Mâine să mă motivați, găsiți voi ceva….

–Toți, în cor:
– Nici vorbă chiulangioaico !

Părăsesc scena , fiecare în altă direcție, doar Viorica, Nicu, Lia, Eduard, pleacă împreună.

Actul II
Scena 1
La clasă, a doua zi .Elevi și eleve în uniforme școlare. Fetele, rochie bleumarin, cu guleraș alb. Băieții uniformă bleumarin, haină și pantaloni :
În pauză. înainte de ora de dirigenție.
-Viorica.
Am emoții. Ce ne-a pregătit tovarășul diriginte pentru ora de dirigenție ?
– Geta:
– (colega de bancă ) Ei, parcă ce ! O să trag un pui de somn dacă nu-mi place ce se discută. – Viorica::
– Eşti tâmpită dacă nu-ți plac subiectele pregătite de tovarășul diriginte.
– Geta:
– Nu-mi plac, prea multă filozofie.Îmi plac lucrurile practice pe care le pot rezolva imediat
.
Și v-ați distrat ieri seara ! Ați vost la tovarășa de geografie, la diriginte cu serenada ?
Noi ăștia , internii, nu avem parte de libertate ca voi. Cu ce v-a servit ? .

-Viorica:
Am mâncat o înghețată foarte bună ! A fost o seară foarte plăcută.
Pe profa de geografie nu am găsit-o.
– Geta ,da.a spus ,,B-ul,, că nu a venit la ora lor.
– :Viorica:
Am spus eu că o fi bolnavă!

-Herberth::
Ce cotcodăciți acolo, gâștelor, iar vă certați ?

– Lia:
– Atențiune ! Atențiune ! Avem reuniune sâmbătă după amiază.
.Cine vine să scoată cinci lei pentru muzică. Nicu:
Și băieții plătesc, sau doar fetele ?

– Lia:
– Nu ți-e rușine , tu să plătești și pentru mine dacă dorești să dansezi cu mine.
– Nicu:
– Ba nu, ești prea mică, nu dansez cu tine !
– Lia:
– O, da ! Tu ești prea înalt, așa crezi ! Ești un pișpirică.
Eduard::
Am văzut-o pe profa de geografie, a venit la școală , dar cred că este bolnavă. , -Geta:
– Dar nu a făcut ora la clasa B. A lipsit . Ce s-o fi întâmplat ?
-Lăcrămioara: – Intră în clasă. Plânge !
Se aşează în bancă și plânge ținându-și o batistă la ochi.

– Herberth: către clasă.:
– Ce are Lăcrămioara , de ce plânge ? Nu și-a pregătit problema la chimie ?
– Către ea:
– Lasă, vin eu la tine după amiază și rezolvăm împreună. .

-O altă colegă:
– Ce s-a întâmplat Lăcrămioara, spune-mi mie ! Te ajut cu ceva ?

Lăcrămioara plânge, nu vorbește cu nimeni. Și-a pus capul pe bancă și plânge încet. Ceilalți stau tăcuți, așteptându-l pe diriginte.
Sună clopoțelul. Se liniştesc și îl așteaptă cuminți pe diriginte.
Intră dirigintele.
Dirigintele::
– Bună ziua, clasă!

Clasa în picioare :
-:Bună ziua tovarășe diriginte !

.- Dirigintele:
– Luați loc !
Face prezența, apoi se ridică de la catedră și se îndreaptă spre banca elevei Lăcrămioara, care
plânge , apoi i se adresează:
.
– Dirigintele:

Lăcrămioara, trebuie să fii tare! În viață se întâmplă multe. Îți promit că te voi ajuta să termini liceul la fără frecvență..

Lăcrămioara: , își ridică capul:

– O, nu pot nimic acum! Lăsați-mă, lăsați-mă !

Se ridică și iese din clasă. Dirigintele nu a oprit-o.
.
-O voce din clasă:
– Tovarăşul diriginte, dar ce s-a întâmplat Ce are colega noastră ?

Se aud mai multe voci întrebând ce se întâmplă cu colega lor !

– Dirigintele:
– Colega voastră are probleme personale , acasă. O lăsăm să se liniștească,
.Te rog,Maria, vezi cum se simte Lăcrămioara. Poți ieși din clasă. Rămâi cu ea până se liniștește.Prgătisem pentru azi să discutăm despre,, Ateism,,. Dar necazurile colegei voastre
m-au făcut să schimb subiectul de azi. Doresc să discutăm despre viață. Și în ce măsură v-ați putea descurca dacă, să zicem,o situație neprevăzută se ivește.
Rămâneți singuri fără ajutorul părinților,cum vă descurcați ?
Știți să deosebiți binele de rău ?Despre aceste lucruri doresc să vorbim ! Iată, colega voastră Lăcrămioara, ne va părăsi. Este nevoită să lucreze ca să se întrețină și să-și termine școala la cursuri fără frecvență.

– Clasa: tulburată, neliniștită:
– Ce să lucreze, ce știe ea să facă ?

-O voce::dar ce s-a întâmplat ?
-Altă voce:: dar încă este mică, are doar șaisprezece ani !.
:
Dar părinții ei ? Ce s-a întâmplat ? Au murit ?

– Dirigintele:
– Liniște! Păstraţi-vă calmul , vom discuta cu altă ocazie cauzele , acum să discutăm despre voi ! Dacă ați fi puși într-o astfel de situație , cum v-ați descurca ?Ce ați face ?
– Clasa: agitată:
– O voce:
– Dar, noi avem părinți, nu știm să facem nimic !
: Dacă s-ar întâmpla ceva cu părinții mei, ar avea bunica grijă de mine !

.
– Dirigintele:
– Să presupunem că nu aveți pe nimeni, cum vă descurcați ?

– O elevă:
– Tovarășul diriginte, eu știu să cos, aș face cămășuțe sau rochițe, știu să împletesc aș face ciorapi și pulovere și aș câștiga bani!

– Dirigintele:
– Așa, Mihaela, asta îmi place: iată aceasta este problema , să știți să lucrați ceva cu care să vă câștigați existența.

-Vasile: ( premiantul clasei )
– Eu aș preda ore copiilor mici , la matematică, română. Și poate aș câștiga niște bani .

-Eduard::
Dirigintele::
– Iată dragii mei elevi, descoperiți în voi prima luptă cu viața.Băieți și fete ai clasei a IX-a, orice s-ar întâmpla în viața voastră , important este să nu renunțați, să luptați cinstit să supraviețuiți.Chiar dacă sunteți foarte tineri!

Apleacă trist capul în piept și rămâne pe gânduri .
Scena 2

Sala profesorilor, în timpul pauzei elevilor , după ora de dirigenție.

Intră în sală, profesoara. de economie politică – tovarășa prof. Duncean , o blondă de patruzeci ani, soția directorului de liceu.O figură,, acră,,Pune catalogul la loc, Se așează la masă. O masă lungă, scaune pe o parte și cealaltă parte.Intră prof. de fizică, înalt, tânăr, . Intră profesoara . de matematică , mică de statură, în jur de cincizeci ani. Rusoaică. S-au salutat între ei fără prea multe vorbe.Par prost dispuși
.
Tovarășa Duncean: de economie. politică:(către profesorul de fizică)

– Ei, ce zici tinere de colega noastră de geografie ?Avem printre noi un dușman. Nu voi permite să stea în învățământ Nu am fost de la început de acord să-i dăm ore.
Ce dacă lucrează de treizeci de ani în învățământ ? Vremurile s-au schimbat. s-a terminat cu burjuii. Suntem sătui ! Soțul meu a fost slab . I-am atras atenți , i-am spus că nu avem nevoie de colegă ,soție de preot ! Iată că am avut dreptate !

Profesorul de fizică::

Tovarășa Duncean, profesoara Elena Georgian este o femeie și profesoară deosebită, după părerea mea.
Iar, cu soțul ei, preotul, în fond ce s-a întâmplat ?

– Prof. Duncean::sare ca arsă:

– Cum nu știți ?Nu știți ce au făcut cei doi preoți ? Tatăl elevei din clasa a IX, Buncescu și soțul profesoarei de geografie ? Au complotat împotriva Statului.Erau urmăriți de mult ! Au fost arestați ! Doi dușmani !

-Prof. de fizică: ( evident în stare de șoc , dar nu vrea să comenteze )

Dar…. se poate, eu nu știu, nu comentez …

.Duncean: ( înțepată)
Remarc la dumneata o periculoasă indiferență. Vom ține cont la examenul de grad.
– Prof. de fizică:
– Dar ce am făcut,? Nu îmi sunt permise păreri personale ?Noi vorbeam despre tovarășa profesoară de geografie, care este o profesoară bună. Altceva nu știu !.

– Prof. de matematică Zina::
– Lesa ţi vorbele ce nu știți . Tovarășa Duncean, nu este cazul să discutați aici aste probleme( accent rus – vorbește incorect )

Intră în cancelarie dirigintele – prof. de limba română

-Dirigintele:

– Tovarășa profesoară Duncean, soțul d -voastră este venit în școală ?
Tovarășa Duncean:
Cred că este la el în birou. Apropo, ce îți face eleva Buncescu, sper să nu o avem prea mult alături de ceilalți elevi. Ar fi ca și problema mărului putred .

– Dirigintele:
– Eleva clasei mele, Lăcrămioara nu mi se pare a fi ,, măr putred,,, dimpotrivă.

– Prof. matematică Zina:
– Vă rog să terminați discuțiile neprincipiale, Nu,, iaste ,,locul Vom discuta în ședința die partid . cazul elevei Buncescu.

Dirigintele::
– Eleva Buncescu Lăcrămioara credeți că trebuie discutată? A făcut ceva împotriva regulamentului școlar ? Sunt dirigintele ei, este o elevă excelentă la învățătură și la disciplină..

Pleacă din cancelarie, se îndreaptă spre biroul directorului școlii.
Dirigintele:
Bună ziua, Cipriane ! telefonul tău primit astă noapte m-a dat peste cap .De fapt care e adevărul Copii aceștia au greșit atât de grav încât trebuie să părăsească școala ? Și de ce Lăcrămioara ?

Directorul Duncean:( fost coleg de an cu dirig., înalt spătos, blond, înfumurat )
( Își dau mâna) I-a loc, Constantine . Ce să spun omule, asta e , astea sunt indicațiile partidului, nu pot să-ți spun mai mult.Se iau măsuri.
-Dirigintele:
Se face o mare nedreptate unui copil foarte bun. Altele sunt cauzele, bănuiesc.
-Directorul:
Termenul este foarte scurt. Nu-mi face greutăți. trebuie să te primim în partid, ce dracu ?

– Dirigintele(iese scârbit din cameră)

Actul 3

scena 1

Acasă la familia Buncescu. Cameră în dezordine mare.Este ora nouă, dimineața .peste tot hârtii, cărți, lenjerie, lampă de birou răsturnată, sertare de la birou scoase și golite. Mama elevei Buncescu Lăcrămioara, o femeie de patruzeci și șapte de ani, învățătoare.Stă pe canapea cu un șal de lână pe umeri Nu este rece în cameră, dar ea pare scuturată de frisoane.În cameră , în picioare fiul ei Sorin, student , venit de dimineață acasă de la universitatea din Iași.E fratele mai mare a Lăcrămioarei.

Sorin: (douăzeci de ani, frumos , atlet, păr negru buclat, ochi negrii , ageri )

Mamă,nu are rost să suferi astfel, îți distrugi sănătatea. Du-te și culcă-te . Strâng eu aici.Rămân cu tine până te liniștești. Nu are rost să mă întorc la cursuri, poate nici nu v- a m-ai fi cazul, probabil voi fi exmatrculat. Cu un tată arestat de Siguranță ce șanse am ?

Mama: (foarte supărată, dar încercând să-și îmbărbăteze fiul )
– Sorin,te-am chemat lângă mine ! Eram singură cu Lăcrămioara . Ne-am speriat foarte tare .

Sorin: – Dar, ce a fost, cum s-a întâmplat ?

-Mama:
– Ieri , pe la ora nouă seara, Lăcrămioara s-a întors de la serenada făcută domnului diriginte,
azi sunt sfinții Constantin și Elena. doar știi.Eu și tatăl
tău nu luasem cina, o așteptam pe ea. Ne-am așezat la masă după venirea ei .Apoi am auzit zgomot în curte, câinele lătra furios.Nici nu a
ajuns tata la ușă când ne-au intrat în casă doi indivizi . Ne-au salutat, chiar și-au cerut scuze, dar ne-au adus la cunoștință că au ordin de percheziție.
– Sorin:
– Dar, ce au căutat, mamă ? Pentru D-zeu, eu nu înțeleg nimic ! Ce a făcut tata ?

– Mama:
( m-ai departe, urmărindu-și gândurile )
După ce au scotocit toată casa(du-te să vezi și dormitorul ), s-au urcat în pod.L-au luat și pe tata cu ei.Pe mine nu m- au lăsat să urc .Eram înnebunită aici jos. Nu înțelegeam ce vor, ce caută ! Și au coborât din pod, iar unul ținea în mână o pușcă, cică au găsit-o în pod.

Sorin:
– Sunt nebuni! Nu pricep nimic ! De unde arme la noi ? Cum ? Tata avea o armă în casă ?Ce să facă cu ea ?Ce fel de armă era ?

– Mama:

Păi era o armă mare, nu un pistol Nu mă pricep, dar era o pușcă, cum se vede la cinematograf.

-Sorin
– De unde armă la noi, spune mamă ?Ce a făcut tata, ce știi tu și-mi ascunzi ?

– Mama
Sorin,tu mă distrugi ! Cum , tu crezi că tata este vinovat ?
-Sorin
Nenorocire! iată pentru ce ne distrugem viețile! Pentru o armă de care nu aveam habar că se află în casa noastră.Și ce fac eu acum? Și tu, mamă, nu te duci la școală ?

-Mama::
Am rugat directorul să mă învoiască azi, vezi bine ce este în casa noastră! Am vrut aseară să plec și eu cu tata, dar nu mi-au permis. Lăcrămioara a plecat la școală, plângând
.Nu m-au lăsat nici să-i dau tatei haina ! L-au băgat în mașină și au plecat :Unde să merg eu acum să-l caut ? ( plânge în hohohote )

-Sorin:: (deprimat)
S-a terminat Și cât de greu am intrat la facultate , pentru că tata este preot ! Dar acum vin zile și m-ai grele.( își continuă gândurile…de unde armă în podul casei noastre ?
Ce o fi făcut tata ce a pus la cale fără să se gândească la noi ?
– Mama:( auzind ultimele sale cuvinte )
Cum, fiule , tu asta crezi despre tatăl tău ? E preot,băiete ? Nu ar face niciodată astfel de treburi ! Nu mă așteptam de la tine să nu ai încredere în tatăl tău!

– Sorin : ( tot mai nesigur și foarte necăjit )
– Nu, nu cred nimic rău despre tata, dar explică-mi tu ce este cu arma găsită în podul casei, cum a ajuns la noi ?

Mama:
– Băiete! Tu uiți că aceasta este casă parohială ! Au locuit și alți preoți aici înaintea tatălui tău. Noi locuim aici , știi bine de șase ani ! Dar nu aceasta este explicația ! Cineva a introdus în casa noastră această armă, altceva se ascunde aici, poate vom afla într-o zi !
Sorin:
– Mamă, cred că v-a trebui să ne mutăm cât de curând din această casă !
ACTUL IV

Scena 1

La Tribunal. O sală de judecată. La masă judecătorul

În sală sunt aduși doi deținuți : Preotul Buncescu , preotul Georgian :

Doi avocați , grefier. Fără public .

Preoții, îmbătrâniți și slabi. Triști .

-Judecătorul: :
Inculpat Buncescu , recunoști că în podul locuinței tale s-a găsit acest obiect ?

– Preotul Buncescu :
Recunosc !
-Judecătorul:
Recunoști că este o armă ?

– Preot Buncescu:
Da, este o armă !

Judecătorul:
Recunoști că ai pus la cale subminarea puterii statului ?

Preot Buncescu:
Încearcă să spună ceva…..
Avocatul:
Tovarășe judecător , permiteți-mi vă rog , arma a fost găsită în podul casei , dar acea casă este casă parohială, familia Buncescu locuind acolo doar de șase ani.

– Judecătorul:
– Mă faceți să râd , tovarășe ! În cei șase ani nu a intrat în podul locuinței acest inculpat? Asta dovedește că a știut de această armă, intențiile ar fi fost cinstite dacă ar fi predat arma.
-Avocatul:
Am cerut expertiza amprentelor.

-Judecătorul:
Se respinge
-Judecătorul:
Inculpat Georgian, recunoști că la predica de duminica din aprilie, ai instigat oamenii aflați în biserică să nu se înscrie în gospodăria colectivă ?
– Preotul Georgian:
( bărbat de șaizeci de ani, corpolent, abătut. O paloare de om nedormit, stresat )

– Nu , n-am instigat cu predica mea oamenii aflați în biserică.

– Judecătorul::
Să vină martorul !
către martor, un bărbat de cincizeci de ani :
Martor Atotdosie,juri să spui adevărul în legătură cu cele întâmplate la biserică în duminica din aprilie? ? Jură pe Constituția țării!

-Atotdosie::
. Jur!

-Judecătorul: :
Tovarășul Atotdosie , unde te aflai în duminica a doua din luna aprilie 1958?

– Atotdosie: .
La biserică
Judecătorul: :
– Până la ce oră ai stat ?

– Atotdosie: :
până la sfârșitul slujbei.

– Judecătorul:
Repetă , ce a propovăduit preotul Georgian la slujbă ?
– Atotdosie:
La sfârșitul slujbei ne-a spus că vor veni acasă tovarășii să ne lămurească cu colectivizarea. Să avem grijă ce facem.

Judecătorul:
– E foarte clar ,ne retragem pentru pronunțare.

după o jumătate de oră :
judecătorul intră în sală

– Judecătorul:
Pentru deținerea de armă și pentru complot împotriva statului și a puterii de stat , se pedepsește :

– inculpat Buncescu – doisprezece ani închisoare.

– inculpat Georgian : opt ani închisoare
Actul V
Au trecut doi ani de la procesul celor doi preoți. Doi ani de când eleva Lăcrămioara Buncescu a fost eliminată din liceu. Doi ani de când fratele ei, Sorin Buncescu a fost eliminat din facultate.
În cancelaria liceului se află profesoara de economie politică, Duncean.
Stă singură la masă.
Intră dirigintele fostei clase a IX-a.

– Dirigintele:
Tovarășa Duncean, au trecut doi ani de când ați distrus două familii , cea a fostei eleve Lăcrămioara Buncescu și familia profesoarei noastre, mult stimata doamnă Elena Georgian, iată, se împlinește un an de la decesul său.
Toată lumea a aflat că dumneavoastră și soțul,ați pus la cale mârșăvia acestor procese, a acestor arestări prin denunțuri false. Îmi spuneți și mie , de ce ?
Profesoara Duncean:
– Serenada, tovarășe profesor, serenada !
Să vă săturați voi burjuii ,de serenade.
martie 2016

Anunțuri
De Lenuş Lungu Publicat în TEATRU

Un comentariu la “Piesă de Teatru autor Viorica Gusbeth

  1. Pingback: Piesă de Teatru autor Viorica Gusbeth | lenus

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s