Horațiu (Quintus Horatius Flaccus) (65-8 î.Hr.)


Horațiu (Quintus Horatius Flaccus)
(65-8 î.Hr.)

Poet antic roman.
S-a născut în sudul Italiei în famlia unui libert ( sclav eliberat). La vârsta de 20 de ani pleacă pentru a-și desăvârși educația. La vârsta de 22 ani primește titlul de tribun militar. După asasinarea lui Cezar, devine partizan al republicanilor.
În bătălia de la Philippi ( 42 î.Hr.), încheiată cu înfrângerea republicanilor, Horațiu a fugit de pe câmpul de luptă. După anunțarea amnistiei de către învingători, și-a cumpărat un post de secretar. Versurile lui Horațiu au atras atenția lui Vergiliu și al lui Varius Rufus. Ei l-au prezentat pe tânărul poet lui Mecenas, cel mai apropiat prieten al lui Augustus, iar în anul 38 î. Hr. Mecenas l-a primit pe Horațiu în rândul prietenilor săi. În anul 33 î. Hr., Horațiu a primit de la Mecenas un domeniu nu prea mare în regiunea munților sabinici ( Tivoli de astăzi), mulțumită căruia nu trebuia să se mai preocupe de câștigarea existenței de zi cu zi.
Apucându-se de poezie după dezamăgirea suferită ca urmare a înfrângerii de la Philippi, Horațiu și-a ales ca modele doi autori spirituali sarcastici: de la grecul Arhiloh ( aprox. 675-635 î.Hr.) a împrumutat iambul, iar de la latinul Lucillius ( aprox. 180-102 î.Hr.) – satira. Prima carte de satire al lui Horațiu ( el le-a denumit convorbiri) și care era formată din zece poeme scrise în hexametru, a apărut aprox. în anul 35 î.Hr. După victoria lui Augustus, aprox. în anul 30 î.Hr., Horațiu a aduna într-o nouă carte încă opt satire, adăugându-le șaptesprezece creații iambice, denumite epode. După aceea, în creația lui Horațius a avut loc o cotitură hotărâtoare. A găsit măsurile care să corespundă stării sale de spirit actuale pozitive în poezia lirică eolică ( adică menită a fi citită cu acompaniament muzical) de la începutul secolului al V|-lea î.Hr., la Alceu și Safo, din care s-a și inspirat. Între anii 30 și 13 î.Hr., Horațiu a compus patru cărți de versuri lirice, așa-numitele ode. Prima carte conține meditații filozofice în stil epicureic și, parțial, stoic. A doua carte este dedicată problemelor poeziei. Un loc însemnat îl ocupă scrisoarea către Pisoni despre arta poeziei, care încă din vechime era denumită ” știința poeticii”.
În următorii șase ani, Horațiu nu a mai compus versuri lirice ( în înțelesul antic al cuvântului). Împăratul Augustus îi încredințează lui Horațiu compunerea imnurilor în cinstea Jocurilor Secundare.
Acest lucru i-a adus poetului o faimă pe scară largă, după care s-a întors din nou la lirică. În anul 8 î.Hr., Mecenas moare, iar Horațiu i-a supraviețuit doar două luni. A fost înmormântat pe colina Esquillina, alături de Mecenas.
Creația lui Horațiu, un maestru fenomenal al versului, creatorul poeziei minții, strălucitoare și armonioasă, este una dintre culmile literaturii latine pe care el a îmbogățit-o prin noile măsuri ale liricii grecești. Știința poetică a servit ca o sursă de inspirație pentru Arta poetică a lui Boileau (anul 1674).

* Cumpătul nu seamănă cu zgârcitul.
* Originea nu se schimbă prin bogăție.
* Teme-te de laudele deșarte, învelite în blana vulpii.
* Marile promisiuni scad încrederea.
* păstrează-ți rațiunea în situații dificile.

© Lenuș Lungu

De Lenuş Lungu Publicat în aforisme

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s