Fluviu roșu


Autor Puiu Răducanu

Fluviul roșu, Imperiul roșu, Ciuma roșie, totu-i roșu! Totul… roșu… Și totuși, culoarea roșie nu este așa de urâtă. Socialii democrați și-au însușit-o, ca și pe trandafirii roșii de altfel iar pe noi ne trag prin țepii lor, asa de… sociali democratici cum sunt ei (și noi), ghimpii, mărăcinii, sălbaticii și domesticii… Fluviul roșu, arde, pârjolește, distruge, ucide! În halucinanta-i curgere din timpuri spală creiere, distruge valori morale, spirituale, materiale. Promovează răul, urâtul, ura, minciuna, groaza, fărădelegea. Înlocuiește sensul cuvinelor, astfel din sărac lipit pământului ești, bogat, din flămând ești cu burta plină, din urât, frumos… Și totuși, cu toate astea, lume-ai aduce ofrande Fluviului. Vine la el, se-nchină, își frige mainile, picioarele, multora capul dacă acela consideră că trebuie… „miruit”. Mulțimea rasă pe creieri, cea convinsă, își aruncă chiar și copii-n ucigașul Fluviu. Strivit de caldarâm, de Fluviul nemernic, poporul fără de minte aplaudă frenetic cu mâinile arse de imensul balaur și dă vina pe… ceilalți. Tot timpul ăilalți sunt de vină, iar dihania spurcată ucide, ucide… Sângele ălorlalți se încheagă și produce vărsături acide… ălorlalți. Puținii rămași cu minte-antreagă au părăsit hotarele patriei pentru a-i slugărnicii pe alții. Acasă nu mai este teama invaziei străine ca odinioară, viermele este acolo și roade. Dușmanul este înăuntru. Viermele este înăuntru și roade al dracului de rău. Fluviul roșu ucide. Puii marilor și drepților daci sunt niște biete unelte de vot prostite și prostiruate de vremuri, perpelite-n fluvii năpraznice care numai rău le-a făcut. Le-a făcut și le face, dar minte nu se învață…
Striviți mereu de caldarâmul sinucigaș al tumultosului roșu, întrat într-o vejnică (ne)dezmeticire, poporul se-ndreaptă spre pieire. Ce i-au lăsat, poporului evident – strămoșii prin pecetea lor, sângele scurs în pământ, Fluviul roșu, imensul fluviu, calcă-n copitele nervoase și nărăvașe până și noțiunea de patriot, patriotism…
Mergem spre pieire, este clar! Cuprins de-o fudulie nemaiîntâlnită vreodată, poporul își alege călăii, iar acum a uitat și să se mai vaite că-l bate, îl fură, îl umilește, îl schinjuiește… Ăilalți sunt de vină spune poporul cu lava roșie-n gură. Trăiască cei care ne distrug, mai zice poporul, roșu și el de-acum! Câtă dreptate are un om rar, printre puținii care nu acceptă-n „cuget și simțiri” teroarea roșie: „de o palmă a omului puternic, vânjos, îndreptățit la viață, te mai plângi de chestiuni sociale, te mai dai isteț, mai critici tu, fiștecinele pe marele urangutan ce iti va zdrobi capul de zid?… Orice palmă te transformă în cel ce se îneacă cu sângele curgându-i pe bot și din omul elegant, cu frezură, cu un damf de parfum, un amant, un discret funcționar de bancă vei deveni o babă edentată milogindu-se pe gangul unde te-a zburat pumnul și blestemându-ți zilele vei fi un gunoi țipând cu nasul în pișat de pisică, un avorton, o piele goală și un mort pe pământ”.
Privim cu eleganță cum Fluviul roșu ne curge-n OCEANUL PIEIRII.
Bravos… națiune!

06.03.2019 – Băile Olănești

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s