” DIES IRAE….”

😊 de cântat la orga cu fluiere 😊

Se sting,… pe rând,… toți aștrii omenirii-n noapte,
și tristă bate toaca-n mănăstirile,
de pe la deal, ori de la munte.
Doar inima cuprinsă e de -alean,
căci flacăra credinței n-a incetat să ardă-n piepturi de creștini…
ci o scânteie -a rugăciunii de-adorare ,
va arde cu noblețe, in candela înțelepciunii sfinte,
de ar cădea luminătorii toți, într -un pietriș de vale, acompaniind convoiul funerar. ..

Nu sunt un vis, zburătăciit pe cale,…
Pe -a mea aripă, …Tu ai pictat și dorul veșniciei Tale,
cu pensula schimbând nuanțe de candoare,
ce-alunecă a desmierdare,…
căci m-ai dorit o forță creatoare,
suind mereu. ..încă o treaptă de iubire,…
pe scara biruințelor, urcând …spre infinit…

Privesc uimite umbre, ce-ar vrea să iasă la lumină…
Scăncesc firav,. ca pruncii neînțărcati,,
căci n-au putere… să se arate lumii,
De ce?…
Tăceți cu toții…E taină mare…

„- Te -ai maniat puțin Stăpâne,
și -un „Dies Irae ” a început să freamăte–n văzduh…
dar cumpăna Îți este dreaptă,
și-n Ochiul Tău, chiar valul zbuciumat al
mării, se pierde-n plaiul cel senin.”

Desculță-alerg, pe calea de credință,
simtind pământu-n -n suferință.
Să -i pun balsam pe rană, mai că nu pot,
și un fior, pătrunde-a mea ființă,
până -o topește, …ca și o lumănare…
în Inima-Ti, de Tată Ziditor….

Privesc. …alunecoase umbre,
pierzându -se în foc de jale…
De ce tot tristă bate toaca-n mănăstirile,
de pe la deal, ori de la munte? ….
„- Amu. …voi nu știați ce spus -a Domnul în Scripturi?”
„- Un gong divin bătut-a ceasul cercetării noastre !”

„-Te scoală fiică din țărână. …
Tu ce ești roabă-n Babilonul de plăceri deșarte,,
căci vai de tine, o tină frământată-n lacrimile Mielului Îndurător…”
„- Chiar a sosit …ce ți s-a spus demult.:
un ceas temut,. cântat de -atâtea ori, …
vitraliile de secole, tot zguduind,
pe notele cele mai grave,
din partiura impânzită de bemoli :
„- Ai milă, Doamne…..
chiar a venit …si ” DIES IRAE „…!”

Ronela Saviuc

28 ianuarie 20 22! București
( Drepturi de autor rezervate )